Îndrăgostită de viață

acum câteva zile, în tren, rememorând trăirile intense din ultimele zece zile.

mă întorceam de la încă un retreat de meditație Vipassana, undeva pe langa Londra, unde am fost nu ca meditatoare ci ca voluntara, în bucatarie. Liniștea, lipsa tehnologiei, meditația, au creat un spațiu propice pentru o experiență magica. Si ce bucurie s-a creat în acel spațiu, cu acei omuleți minunați pe care mă bucuram sa ii văd în fiecare zi, sa lucram, radem și pe ici pe colo, sa ne mai povestim din viață! Si ce energie superba sa meditezi alături de încă 60 de persoane!

Bucurie

ușor ușor, ne-am detașat de lumea de afara, ne-am rupt de tehnologie, și am creat un spațiu de iubire, de voie buna, în care împărtășeam și râdeam, ne minunam și învățăm mereu ceva nou. Am realizat ce importanta mare are pentru mine, și cred, în general, apartenența la trib; ce lucru mare este sa fii înțeles, și sa poți vibra prin toți porii, cine ești tu cu adevărat, fără sa trebuiască sa te explici, sa fii judecat sau prost înțeles. într-un asemenea mediu parca și florile înfloresc mai repede, soarele arde mai îndelung și cerul este mai blând. Ploile nutresc și păsările încântă.

Recunostinta

sunt tare, tare, dar nespus de recunoscătoare pentru faptul ca s-au aliniat planetele și am putut ajunge. Pe langa colectiv, în intimitatea camarutei mele, am înțeles mai multe. după trezitul matinal la ora 4, munca de mai bine de 12 ore și meditația, pe alocuri, când mai pișcam o pauza, serile se terminau pe la 10 și eu mă regăseam în pat, cu ochii în tavan, si o stare de îmi venea sa explodez, sa sar în sus si sa dansez ca besmetica. dar, am respectat codul de disciplina, focusul pe respirație și uite așa, mă întorceam din nou la mine, la viață, la ce minunat este sa fii – simplu. Sa trăiești simplu. Sa fii simplu, dar sincer cu tine însuți.

Purificarea minții

Ca poate, m-am mai dus și eu cu vorba, ca da..nu am fost cea mai consecventa în unele privințe, am tras de mine pentru rezultate când nu a existat un efort vizibil. Sau, poate am mai luat-o pe arătură, am avut momente de #evrika și apoi, bam, am revenit pe fagasul de mult știut, pe calea cea bătătorită, în același loop. mi-am amintit de importanta încrederii în sine, ca de fapt, dețin toate răspunsurile, ca nu trebuie decât sa mă golesc, din când în când, dacă se poate, într-un mod disciplinat, prin meditație. Din nou, am simțit prin trup si suflet, ca soluția este mereu la îndemână, trebuie doar sa o accesez. impuritățile mentale nu pot fi șterse, nu pot fi curățate decât prin meditație. Când uit asta, revin pe pernuta și îmi aloc timpul pe care mintea mea îl necesita. Sa nu ajungem sa trăim doar prin corp; mintea are nevoie de purificare, la fel ca si corpul.

Creativitate

uite așa mi-am încărcat eu bateriile, si am revenit la viața urbana, alături de pisicul meu vărgat, job si responsabilități. încărcătura asta a dus cu ea multe- in ultima vreme simt ca sunt pe #accelerated mode, parca lucrurile mi se întâmplă la foc automat, învăț, am energie, idei, parca aș vrea sa fac cumva sa îmi prelungesc ziua. Când, din contra, mă simt letargică, mă mai iau și mă mai scutur, cu yoga, cu un dans ( ia sa vezi ca am început sa și dansez), cu o alergare, chiar și o curățenie generală. 😀 îl ador și îl imbratisez pe Ollie cel mereu liniștit și leneș. Dar mai sunt si zile în care mă vindec prin liniște și prin momente în care nu fac absolut nimic. Și mai ales, meditez. În prezenta, observ, mă detașez, respir și sunt conștientă. cu un puternic focus pe rezultat, realizez totuși ca pentru materializare, importanta este prezenta si procesul. De abia aștept sa împărtășesc noile proiecte cu tine! Pe mai încolo,

xox